Grătar realizat dintr-un tambur de la o mașină de spălat rufe

Este dificil să se stabilească cu precizie când a sosit în Polonia moda grătarului. În definitiv, tratarea termică a cărnii este la fel de veche ca cenușa primului foc de tabără. Pentru antropolog, un grătar improvizat spune o poveste cu cel puțin câteva subiecte diferite. Primul este despre o modalitate populară de a petrece timpul liber, pentru care grătarul și mirosul caracteristic de cărbune ars au devenit un simbol: prieteni, bere și muzică. Locul de desfășurare este irelevant. Ar putea fi chiar balconul unui bloc. Un alt aspect este formarea obiceiurilor alimentare ale polonezilor. În prezent, grătarul este prima victimă a politicii post-carne a veganilor. Gestionarea deșeurilor în Polonia este, de asemenea, un subiect important. Dacă tamburul nu se utiliza ca grătar, o întreagă mașină de spălat ar fi ajuns să fie aruncată în pădure.

Obiectul și caracterul său nu sunt în niciun caz unice sau endemice pentru cultura poloneză. Atât motivațiile pentru construirea lui, cât și scopul său își au originea în natura umană: creativitatea, foamea și mesele luate împreună. Numai nivelul cultural, și anume cum, cu cine, unde și ce mâncăm, pare să ne distingă: nimic nu-i mai bun decât o fleică de porc la grătar macerată în sos de muștar și miere și o bere rece – pot auzi deja vociferările celor care nu sunt de acord cu acestea.

Contextul grătarului contemporan și creat prin bricolaj este o colecție de obiecte cotidiene încadrate de istoria culturii rurale poloneze, care este marcată de deficite cronice. Această penurie a dezlănțuit potențiale creative și adaptive și, odată cu înflorirea economiei capitaliste de consum, a recontextualizat astfel de creații integrându-le în domeniul hobby-urilor și al competențelor. Astfel de produse au fost adesea asociate cu statutul economic inferior al creatorului.

Elementul de bază care leagă obiectul de conceptul mai larg de deșeuri în acest caz este reutilizarea și atribuirea unei funcții noi unor obiecte deja existente. Dacă ne gândim la el ca fiind un produs al unei culturi a penuriei, atunci intră în discuție o întreagă categorie de concepte care se referă la o ființă umană retrogradată la categoria de „rebut” – o ființă umană care trăiește în afara controlului social.