Straturi de flori plantate în pneuri

La interfața dintre spațiu, sine și pneu se creează o experiență estetică. Exprimarea unei opinii este o chestiune de percepție, chiar de gust. Percepția face subiectul unei întregi teorii, în timp ce gustul face parte din practica noastră cotidiană, fie că vrem să ne exprimăm plăcerea, fie opusul. Un strat de flori plantat într-un pneu într-o grădină poate fi văzut ca o încercare independentă de a rezolva problema deșeurilor tehnologice problematice, în timp ce într-un muzeu acesta provoacă o dezbatere privind crearea unei colecții sau a unui patrimoniu cultural nedorit. Deși reciclarea este posibilă, este mai ușor să se arunce un pneu într-un șanț pe marginea drumului pentru a se dezvolta acolo cu celelalte roade ale civilizației: frigidere, sticle PET și pungi din plastic. Acest lucru este un indiciu al abordării noastre încrâncenate bazate pe transformarea în obiect și pe obținerea de servicii în ceea ce privește natura, precum și al lâncezelii noastre intelectuale care ne exonerează de la a stabili o relație cu spațiul. Și florile plantate într-un papuc ne oferă ocazia de a reflecta asupra a ceea ce merită colectat și a modului în care vorbim despre acest lucru?

Putem vedea peste tot în lume pneuri îngropate în pământ în loc de gard sau ca straturi de flori, pneuri ca pat pentru câini, leagăn sau sandale. Modalitățile de reutilizare sunt nenumărate, iar creativitatea utilizatorilor este nelimitată. Acest obiect din cauciuc are o legătură directă cu crearea și domesticirea spațiului și, ca atare, ne invită să ne punem întrebări despre: limitele sferei private și comune, ceea ce este degradat și obișnuit, obiect și non-obiect, ceea ce nu iese în evidență și ce este bătător la ochi, precum și separarea iluministă dintre om și natură.

Muzeele etnografice din Polonia sunt în căutarea unei identități. Ei au pierdut-o din cauza erodării contextului rural și folcloric. Un strat de flori plantat în pneuri achiziționate la târgul organizat de biserica dintr-un sat mic poate fi interpretat în mai multe moduri: ca o expresie a sensibilizării cu privire la mediu și a conștientizării acestuia, ceea ce nu era caracteristic modului de gândire populară; dar și ca o contribuție la discuția privind ce este patrimoniul.

Dimensiunea de bază care leagă obiectul de conceptul mai larg de deșeuri în acest caz este reutilizarea și valorificarea – reutilizarea și atribuirea unei funcții noi obiectelor deja existente. Ca element estetic și de domesticire a spațiului, ne transportă într-un tărâm în care experimentăm lumea și discutăm despre valorile care ne organizează experiențele. Deșeurile pot avea o valoare neeconomică?