Considerați că acest obiect este deșeu?


Aceasta este o traducere automată

OBIECTE
OBIECTE
POVEȘTI
POVEȘTI
JOC
JOC
Blog & Evenimente
Blog & Evenimente
DESPRE
DESPRE
COȘUL MEU DE GUNOI

LISTA [[app.bookmarks.length]] ELEMENTE

ELEMENTE NEFONDATE

3D

Cască germană transformată în încălzitor de pat

Artist/autor Necunoscut

Producție/creație (date) Secolul 20 (perioada postbelică)
Intrarea în colecția muzeului Terminus post quem 1950

Locul de origine Ozzano Taro, Collecchio, Parma, Emilia Romagna, Italia
Adresa actuală Fundația Muzeului Ettore Guatelli, Ozzanno Taro, Italia

Material Fier, lemn
Dimensiuni Înălțime 22 cm, lungime 45 cm, lățime 22 cm

Numărul de inventar 107

Cuvinte cheie Penurie Autofabricat/de bricolaj Război

Drepturi de autor @Fondazione Museo Ettore Guatelli

Starea Expus

Sursa imaginilor Mauro Davoli

Când viața vă dă căști... Metalul a fost considerat timp îndelungat un material prețios, mult prea valoros pentru a fi irosit. 

Ce ne spune acest exponat? Despre ce oameni ne vorbește?

Exponatele din Muzeul Ettore Guatelli stau mărturie pentru viața de zi cu zi, dar și pentru creativitatea, măiestria și ingeniozitatea cu care probleme practice erau rezolvate prin reinventarea unor obiecte, care îndeplineau astfel alte funcții specifice. În acest caz, cel care a găsit, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, această cască ce aparținuse unui soldat german a decis să îi sudeze un mâner din lemn, pentru a o ridica mai ușor. Astfel transformată, casca putea fi umplută cu cărbuni și așezată în mijlocul unui dispozitiv special care o împiedica să ia foc sub pături, pentru a le menține calde pe timpul nopții, mai ales iarna.

Cu ce locuri este asociat exponatul? Este în vreun fel european sau transnațional?

Ettore Guatelli a salvat de la uitare nu doar această cască, ci multe datând din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Transformate în alte obiecte practice de uz zilnic, acestea sunt acum expuse în „Galeria Bucătăriilor” a muzeului. Împreună, ele oferă o perspectivă asupra unei societăți rurale europene postbelice care se baza în mare măsură pe creativitate și dexteritate manuală, nevoile din acea perioadă fiind cel mai bun „învățător” ce a stat la baza unor invenții extrem de ingenioase. În acest caz, căștile dau naștere și la o reflecție asupra aspectului emoțional, a posibilelor sentimente ale populațiilor ocupate față de ocupanți și a dorinței de a un nou început după eliberare.

De ce și cum a ajuns acest exponat în colecția muzeului?

În anii ’50, Ettore Guatelli a început să viziteze tot mai des depozitele de colectare a deșeurilor din regiunea Apeninilor, punând treptat bazele viitorului său muzeu. De la mijlocul anilor ’70, colecția sa de obiecte a crescut considerabil, devenind, fără să-și fi propus inițial asta, parte a unei mișcări de renaștere și promovare a culturii populare, care a început în anii ’70 și ’80 în Italia. Prin urmare, muzeul său a devenit un muzeu unic și inimitabil, dedicat moștenirii demografice, etnologice și antropologice a Italiei din secolul 20.

Care este relația dintre acest exponat și deșeuri?

Obiectele de design spontan ne amintesc cu emoție de filosofia „Make do and mend” (Poartă sau folosește și repară ce ai – titlul unei broșuri distribuite de Guvernul Britanic în cel de-al Doilea Război Mondial, care le învăța pe gospodine să se descurce cu puțin, fără a renunța însă la cochetărie), care a oferit un model, deși mai puțin sistematic, pentru metodele moderne de reciclare. Nevoia de a folosi tot ce aveam la îndemână s-a dovedit a fi o sursă de inspirație atunci când a fost vorba de a reasambla și a reutiliza obiectele, în loc de a le arunca pur și simplu. Ca urmare, o pană neașteptată, o stricăciune sau o simplă uzură nu însemnau neapărat că „viața” obiectului trebuia să ia brusc sfârșit.