Cortina

Perdeaua este expusă și amplasată exact acolo unde și-a dorit Ettore Guatelli, la intrarea în muzeu, în fața scării impresionante care îi conduce pe vizitatori spre încăperile de la etajul superior. Sunetul produs de capacele sticlelor, care obișnuia să semnalizeze intrarea clienților potențiali, anunță acum sosirea vizitatorilor, care dau la o parte perdeaua pentru a descoperi minunile care se ascund în banal, emoția suscitată de cotidian.

Obiectele expuse în Muzeul Guatelli oferă vizitatorilor o privire unică asupra multiplelor povești din spatele lor, reflectând nu doar realitatea comunității agricole rurale căreia i-au aparținut, ci și viețile celor care au intrat în contact cu ele, schimbându-le forma și funcția sau prelungindu-le viața utilă la infinit.

În anii ’50, Ettore Guatelli a început să viziteze tot mai des depozitele de colectare a deșeurilor din regiunea Apeninilor, punând treptat bazele viitorului său muzeu. De la mijlocul anilor ’70, colecția sa de obiecte a crescut considerabil, devenind, fără ca inițial să-și fi propus asta, parte a unei mișcări de renaștere și promovare a culturii populare, care a început în anii ’70 și ’80 în Italia. Prin urmare, muzeul său a devenit o instituție unică și inimitabilă, dedicată moștenirii demografice, etnologice și antropologice a Italiei din secolul 20.

Obiectele expuse în muzeu sunt o mărturie a unei lumi a designului spontan bazat pe improvizație. Caracterul lor unic rezidă în clarviziunea celor care au refuzat să le privească ca pe niște obiecte bune de aruncat la gunoi pentru că erau prea vechi și nu mai erau de folos. Designul spontan este o dovadă a creativității umane care regândește, ajustează și repară obiectele, reflectând filosofia „Make do and mend” (Folosește și repară ce ai) aparținând unei comunități rurale ce se ghidează după principiile economice ale reutilizării și recuperării. Nimic nu se arunca fiindcă totul se putea refolosi, repara la infinit, reasambla și destina unui scop diferit.