Artist/autor Constructor: Westdeutscher Bindegarn-Vertrieb Eselgrimm GmbH & Co. KG
Producție/creație (date)
Aprox. 2019
Intrarea în colecția muzeului
2020
Locul de origine
Bruxelles, Belgia, Europa
Adresa actuală
Muzeul Culturilor Europene, Berlin, germanie
Material
Hârtie, imprimată
Dimensiuni
29x11 mm
Numărul de inventar Încă necatalogat
Cuvinte cheie Menstruație Gunoi Domeniul ambalajelor
Drepturi de autor
Starea În depozit
Sursa imaginilor Staatliche Museen zu Berlin, Muzeul Culturilor Europene / Christian Krug Public Domain Mark 1.0
Tamponul într-o pungă, punga în altă pungă, apoi la gunoi. De ce trebuie să complicăm lucrurile?
Ce ne spune acest exponat? Despre ce oameni ne vorbește?
Astfel de pungi - din hârtie sau uneori din plastic - sunt disponibile adesea în toaletele publice pentru femei. O pagină de internet a unui vânzător cu ridicata povestește cum pungile igienice sunt folosite în toaletele pentru femei „pentru a arunca în siguranță absorbantele igienice”. Produsele igienice folosite sunt puse în pungi, care apoi sunt aruncate într-un coș de gunoi sanitar. Nu este clar pe cine ar trebui să protejeze și în ce mod: pe persoanele care sunt în perioada menstruației, pe personalul de curățenie sau pe alte persoane implicate?
Cu ce locuri este asociat exponatul? Este în vreun fel european sau transnațional?
Astfel de pungi de hârtie se găsesc în toaletele de femei dintr-o serie de țări europene. Produse de un număr mic de producători, pungile sunt adesea similare, cu textul de pe ele imprimat în mai multe limbi europene.
De ce și cum a ajuns acest exponat în colecția muzeului?
În perioada premergătoare expoziției noastre privind menstruația, una dintre curatoarele noastre a început să acorde atenție pungilor igienice. În călătorii, a început să le caute și le cerea colegilor din alte țări să îi trimită pungile de acolo. Astfel și-a dat seama că nu există o varietate foarte mare: întâlnea mereu același model. O colegă i-a adus această pungă din Bruxelles.
Care este relația dintre acest exponat și deșeuri?
Absorbantele de unică folosință, care devin deșeuri după o singură utilizare, au apărut pe piață în Germania la sfârșitul secolului 19 și au luat avânt cu adevărat după anii 1920. După anii 1950, ele au înlocuit masiv absorbantele tricotate și din material țesut care se puteau spăla. Însă utilizarea din ce în ce mai frecventă a absorbantelor de unică folosință a dat naștere problemei aruncării acestor deșeuri sanitare fără a înfunda conductele de canalizare de la toalete. Începând cu anii 1950, în toaletele de femei au fost instalate coșuri de gunoi pentru a colecta aceste deșeuri. După aceea, în băi și-au făcut loc pungile de hârtie.